- dezbateri newyorkeze despre fundamentalismul religios -
* Jürgen Habermas, Religion in the Public Sphere, "European Journal of Philosophy", Polity, 2006.
Spaţiul atenian al Academiei pare a fi înlocuit de o sală în stil minimalist din Greenwich Village, la New York University, la etajul 9, loc cu o magnifică vedere asupra Manhattan-ului. Colocviul de filosofie politică şi socială condus de Ronald Dworkin şi Thomas Nagel, cărora li s-a adăugat în acest an şi Jeremy Waldron, este unul dintre cele mai importante evenimente intelectuale ale New-York-ului. Jurgen Habermas, unul dintre invitaţii din acest an, a susţinut două prelegeri din ultima sa carte Naturalismus und Religion, Philosophische Aufsatze, publicată în 2005. Multe dintre ideile de acolo se regăsesc şi în Religion and Rationality: Essays on Reason, God, and Modernity, tradusă la MIT în 2002, şi în special în dialogul dintre Habermas şi Papa Benedict al XVI, pe atunci cardinalul Joseph Ratzinger, de la începutul anului 2004. Observaţiile empirice de la care porneşte Habermas sînt simple şi cunoscute. Comunităţile şi tradiţiile religioase au devenit foarte importante în spaţiul public, după sfîrşitul războiului rece. Exemplele cele mai cunoscute, deseori dublate de conflicte etnice, sînt cele ale fundamentalismului religios din Orientul Mijlociu, dar şi din Africa, Asia de Sud-Est şi subcontinentul indian. În mai multe state musulmane, dar şi în Israel, dreptul familiei este fie o alternativă, fie un substitut la dreptul secular. Fundamentalismul religios - explică Habermas într-o linie de gîndire cunoscută - poate fi rezultatul unui impact de lungă durată al colonizării violente şi al eşecurilor legate de decolonizare. În această grilă de lectură, mişcările religioase din spaţiile Sudului sînt rezultatele unor schimbări radicale ale structurilor sociale şi ale unei modernizări eşuate. Ceea
