Opera Naţională Bucureşti a început să-şi facă o reclamă adecvată pentru spectacolele ei, pe mari afişe puse pe străzile oraşului. De curând aceste afişe ne-au anunţat reluarea spectacolului de balet Roşu şi Negru, după romanul lui Stendhal. Dar, stupoare! Am citit afişul unui spectacol de balet, în care numele coregrafului spectacolului lipseşte. Adică numele Alexei Mezincescu, autoarea creaţiei pe care noi o putem vedea pe scenă, nu există pe afiş, unde apare numai numele compozitoarei acestui balet, Livia Teodorescu Ciocănea. Doar numele compozitoarei putea să apară numai pe afişul unui concert, nu însă şi pe afişul unui spectacol coregrafic, creat pe muzica sa. Iată, deci, de ce consideraţie se bucură creatorii din sfera dansului, la Opera Naţională Bucureşti.

După acest prim contact nefericit cu reluarea acestui spectacol, creat iniţial în anul 2000, am aşteptat cu oarecare nelinişte să vedem cum a fost el repus în scenă, în absenţa coregrafei (plecată la fiica ei în Statele Unite), după filmările de acum şapte ani şi într-o nouă distribuţie. Dar am avut o foarte plăcută surpriză. Coregrafia şi-a păstrat întru totul prospeţimea, ceea ce constituie, între altele, şi o notă bună pentru asistenţii coregrafei, Corina Dumitescu, Mădălina Slăteanu şi Tiberiu Almosnino. Şi, datorită acestui lucru, putem repeta şi astăzi ceea ce scriam în urmă cu şapte ani: "Primul act... constituie una dintre cele mai bune creaţii coregrafice ale Alexei Mezincescu, una dintre cele mai personale, în care s-a eliberat nu numai de alte modele, dar şi de propriile sale modalităţi de expresie din lucrări anterioare". Impresionant este că şi interpretarea dată relaţiilor dintre personaje în actuala versiune a actului doi, prin mici, dar esenţiale modificări de nuanţă, a dat naştere unei mai mari apropieri între spiritul romanului lui Stendhal şi cel al spectacolului de balet pe care l