Edouard Herriot vizitează Rusia sovietică în septembrie-octombrie 1922 şi îşi va consemna impresiile în volumul La Russia nouvelle, apărut la finele aceluiaşi an. Voiajul omului politic francez avea ca scop declarat reconcilierea Franţei cu Rusia, fiind efectuat cu sprijinul nemijlocit al autorităţilor sovietice: "Călătoria ne-a fost înlesnită ş...ţ de către dl Cicerin şcomisar al poporului pentru afacerile externe, n.n.ţ, care a binevoit să dea ordinele necesare spre a ne scuti de orice dificultăţi şi ne-a pus la dispoziţie un tînăr ataşat din cadrul comisariatului său." E uşor de înţeles că, sub asemenea patronaj, călătorul nu dispune de prea multă libertate a mişcării şi că nici nu va încredinţa hîrtiei totalitatea impresiilor sale. Dorinţa lui Herriot este, mai presus de orice, să observe: "Vom avea timp, mai tîrziu, să judecăm. Să încercăm mai întîi a înţelege. Să dăm la o parte orice idee preconcepută. Să deschidem ochii şi să privim"; "Nu comentez. Pe cît posibil mai leal şi mai precis, descriu"; "Nu încerc nici să flatez, nici să denigrez"; sau, mai apăsat, în Concluzii: "această carte nu este nici o apologie, nici un rechizitoriu. Am înfăţişat binele şi răul, în mod liber, după metoda pe care pretind s-o iubească revoluţionarii din Rusia. Am notat un moment al acţiunii lor; i-am semnalat, potrivit observaţiilor mele, măreţia sau slăbiciunile. Dacă am acolo cîţiva prieteni, francheţea îmi va fi chezăşie pentru devotamentul meu faţă de marea cauză a apropierii dintre Franţa şi Rusia", "un stat puternic care va sfîrşi, sperăm, prin a se reconcilia cu spiritul democratic, şi cu noi".

Efortul lui Herriot de a înţelege noua Rusie şi de a promova apropierea de ea nu exclude, după cum observăm, prezenţa unor accente critice, drapate sub volutele elegante ale frazei: "metoda pe care pretind s-o iubească şs.n.ţ revoluţionarii din Rusia" nu e neapărat aceea pe ca