Santa Agata, Sfanta patroana a Cataniei, a fost martirizata, candva, prin anii 250-253. Agata, fiica unor oameni cu stare, de la marginea celui mai vestit port de grane al Siciliei, se logodise in taina cu Cristos. Frumoasa Agata, spun izvoare istorico-bisericesti, a infruntat dorintele unui senator roman si a patimit, apoi, fara cracnire. Azvarlita intr-un lupanar, Agata a ramas neinduplecata. Temnita, batjocura si caznele cele mai dracesti - intre care taierea sanilor - nu i-au invins credinta. Curand, povestea s-a raspandit si sicilienii au inceput sa o venereze, sa i se roage si sa o cheme pe Agata in ajutor. Cel mai adesea, in speranta ca vor fi feriti de cutremure, de invazii (dese si statornice), de pangarirea trupului femeiesc si mai ales de revarsarile de foc ale Muntelui Etna, asezat pe coasta rasariteana a Siciliei, aproape, prea aproape de Catania. Mai sus, pe coasta de Nord, palermitanii ii poarta un respect infiorat, dar numai la Catania a devenit cultul Agatei o patima care scalda pacatele, incearca sufletele si opreste orice alta miscare a orasului, in trei zile anume: 3, 4 si 5 februarie. Sute de mii de oameni se indreapta spre oras si il fereaca in devotiune. Statuia intronata a Sfintei trece de la o biserica la alta si multimile isi tarasc durerile pe scarile si lespezile Basilicii in care poposeste, un timp, imaginea Sfintei. Orasul e chinuit de remuscari, inaltat de speranta si framantat de nevolnicie. Catania se stinge pana la soapta si reapare intarita, dupa marele foc de artificii, care anunta incheierea Procesiunii de trei zile. Asta pana in noaptea de 3 spre 4 februarie 2007. Dupa doua mii de ani de fidelitate, logodna cristica a luat sfarsit. O noapte de patima si violenta primara a lasat la vedere o noua religie universala, atragatoare si cuprinzatoare ca un lup anar cu intrare libera: fotbalul - jocul de odinioara. Un pelerin mai putin Ca