Cu ce se potriveşte o după-amiază liniştită de iarnă fără zăpădă? Cu ce se potriveşte o furtună iscată din senin? Pentru mine ele pot fi asezonate cu un film de Martin Scorsese mustind de violenţa insidioasă a durilor din mediile mafiote. Numai că de data aceasta, celebrul regizor de filme cu clanuri siciliene tînjind după spaghete preparate ca la mama acasă între două lichidări conştiincioase de conturi cu mult ketchup pe faţa duşmanului, optează pentru un alt mediu de violenţă, cel irlandez.

Filmul a primit un Glob de Aur pentru cea mai bună regie, iar palmaresul şi numele lui Scorsese au cîntărit foarte greu în balanţă pentru un remake, oricît de bun ar fi el. Distribuţia nu e deloc neglijabilă, dimpotrivă, Scorsese aduce în faţă, ca de obicei, nume sonore, o întreagă pleiadă de goodfellas, altfel foarte răi, indiferent de tabăra în care se află. Nu este loc în filmele sale decît pentru temperamentali, iar în anumite cazuri isteria se justifică prin tensiunea la care sunt supuse personajele într-un mediu ostil.

Acesta este mediul mafiei irlandeze, pentru Billy Castigan (Leonardo DiCaprio), agentul sub acoperire infiltrat în tabăra adversă pentru a furniza informaţii decisive care să ajute la prinderea extrem de versatilului Frank Costello (Jack Nicholson) - vai, numele ne duce cu gîndul tot la mafioţi - liderul maxim al formaţiei. Billy provine la rîndul său dintr-o familie irlandeză, ceea ce face oportună implantarea sa, numai că la rîndul lor mafioţii dispun de propriul om plasat într-un post cheie chiar la Secţia de Investigaţii Speciale, şi anume agentul Colin Sullivan (Matt Damon), cu un dosar imaculat. Ambele tabere realizează la un moment dat prezenţa unui corp străin în organismul lor şi acest fapt declanşează o nemiloasă vînătoare.

Scenariul nu e nici nou, nici spectaculos, deşi se poate observa tuşa fină a lui Martin Scorsese cînd e vor