9 iunie 1996
Fîţîială (scuze pentru cuvîntul care mi-a stat pe limbă!), cu Sanda Stolojan, printr-un Bucureşti canicular, devenit insuportabil, în ciuda parfumului de tei şi oţetari îmbrînciţi în înflorire de acest iunie de Cuptor. Tot acum, Tîrgul de carte şi carnavalul "D^ale Bucureştiului..." Prezenţă plăcută, caldă şi foarte apropiată - doamna pariziană care îi urmează, la Bucureşti, pe "Ierunci"; nu mă convinge totuşi, marea ei prietenie declarată. Facem parte - Sanda Stolojan şi eu - din lumi (definitiv) diferite, despărţite de condiţiile existenţei noastre, de ce ne-a fost scris şi ne este scris încă, pînă la sfîrşitul vieţilor noastre.
îi citesc jurnalul parizian (Nori peste balcoane), lansat acum cîteva zile, la Tîrgul de carte, şi mă întreb de ce a simţit nevoia să-l scrie - să-l publice? După cărţile Monicăi Lovinescu şi Virgil Ierunca, acest "Jurnal din exilul parizian" (subtitlul) îmi pare palid, fără nerv, fără implicaţii majore. Repetă evenimente care au fost spuse deja - şi adesea, traduse într-o românească poticnită. Nu găsesc nici emoţii, nici bătălii, nici har polemic; ici-colo, observaţii, relatări - evocări interesante mai ales despre Cioran.
Şi totuşi, deţine secrete, cunoştinţe importante, cred (doar a fost miezul politicilor unor bune/rele decenii, ca translator oficial al lui De Gaulle şi F. Mitterand, în contactele oficiale franco-române-ceauşiste!). Nimic din participarea aceasta, din "calitatea de martor" în epocă... Sau nu are liber să le facă ştiute, sau nu este în stare să le scrie.
Nepoată a lui Duiliu Zamfirescu şi fiică de diplomat, ea însăşi amestecată într-o diplomaţie de răscruce, se mulţumeşte să meargă pe urmele mărturiilor exilului (dizidenţii din Est, gauches-iştii francezi/occidentali, valurile emigraţiei şi implicarea celor de-acolo în apărarea satelor, bisericilor, oraşului distruse de Ceauşescu etc.
