A deveni american este o optiune cu reguli precise, legi si grile, fie ele multiple choice. Peste tot in lume se vorbeste engleza, dar un american este dincolo de limba, este un reflex de limbaj in spatele caruia se afla un proces bine pus la punct. Verbul are suprematie, in timp ce metafora e ignorata. Discursul exceleaza in claritate si intentie declarata, este direct, concis si simplu, opereaza cu structuri logice si conexiuni automate, optand pentru dinamica in doua viteze. Rezultatul este triumfator dar lipsit de stralucire, eficient dar nespectaculos.
Rigoarea elimina orice incarcatura inutila, iar in categoria inutilitatilor intra si expresiile personale, dilema si interogatia in afara tiparelor si modelelor impuse de industria reclamelor ori de mass media. Metafora a fost ucisa si nimeni nu pare sa-i deplanga disparitia. Dupa cum au disparut complet genuri literare, ca epistolarul, inghitit de mesajul electronic si digital. Cine mai scrie azi scrisori cand printr-o simpla apasare de tasta poti salva timp, bani, cuvinte si emotii? Jurnalul personal a fost inlocuit cu blog-ul public, iar intimitatea cu o forma de exhibitionism verbal in care sinceritatea si pudoarea sunt confundate cu libertatea de expresie gratuita sub pretextul dezinhibitiei. Cine mai trimite felicitari scrise de mana cand nu ai decat sa-ti adaugi numele (si eventual love) dupa textele Hallmark care au gata-tiparite toate urarile posibile - de la penibil la sublim, pentru orice miracol, catastrofa sau banalitate?
Limbajul auster si plat este compensat de asaltul vizual. De cand ne trezim si pana la culcare suntem coplesiti de reclama. O lume tatuata grosolan cu imagini. Oamenii nu mai au timp pentru carti dar citesc toata ziua slogane publicitare: pe ziduri, cladiri, vitrine, taxiuri, autobuze, cabine telefonice, pe bilete si librete de spectacol, tricouri, pancarte agatate ch
