S-a terminat cu armata obligatorie, ceea ce, dincolo de orice comentarii si dezbateri ce tind sa insoteasca mereu acest subiect, este, totusi, o masura cit se poate de dreapta. Prin urmare, s-a trecut la armata profesionista, ceea ce iar mi se pare un lucru foarte bun: daca tot trebuie sa se faca cineva ca apara tara, atunci sa o faca pe un salariu. Iar daca e nevoie de cineva care sa fie trimis pe vreun front de lupta de-aiurea de pe planeta, atunci sa se duca sanatos, pentru ca de aceea este platit, si chiar destul de bine. Teorie valabila si in cazul jandarmilor sau al pompierilor: daca cineva tot trebuie sa se bata cu huliganii de pe stadioane ori trebuie sa stinga o casa in flacari, atunci sa fie unul platit sa faca asta, nu trimis cu forta sa-si riste viata doar pentru a-si satisface stagiul militar obligatoriu. Odata trecuta la profesionism, sau mai exact odata ramasa fara recrutii luati cu arcanul, Armata s-a trezit ca trebuie sa mai faca niste angajari. Si, sincer, ne asteptam cu totii sa fie nevoie de o gramada de soldati noi. Ba chiar aveam certitudinea asta, vazind prin mass-media cu cita hotarire si-a facut Armata reclama, pentru a-i atrage pe tineri inspre o cariera militara. Si, sincer, la cita publicitate s-a facut pe aceasta tema, la citi bani s-au cheltuit de la buget pentru aceasta campanie - milioane de lei noi - ai fi zis ca Armata are nevoie de vreo 100.000 de oameni. Cind colo, aflam acum cu totii ca, la nivel national, se scot la concurs vreo 2.000 de posturi in tot acest an. Evident, campania publicitara si-a atins scopul, pentru ca exista cam 50 de candidati pe loc. Dar cind vezi numarul ridicol de mic de posturi vacante, iti vine sa te intrebi, firesc, pentru ce a fost nevoie de tot acest circ publicitar si de ce s-au cheltuit atitia bani de la buget pentru acesta? Pentru ca 2.000 de locuri se ocupau oricum, cu o concurenta destul de mare,