Camelia Cilianu inventeaza forme si cuvinte. Formele sunt cand miniaturale si fragile, un fel de gratioase si sugestive vignete tridimensionale, cand monumentale, la scara orasului sau peisajului pentru care au fost gandite.
Sculptura mica este cel mai adesea caligrafica, un fel de desen baroc care sfideaza volumul si capteaza spatiul in mrejele lui. Pentru formele ei, Camelia Cilianu inventa cuvinte valiza, mai transparente sau, dimpotriva, sibilinice, menite sa atraga privitorul in jocul descifrarii corespondentelor si sa orienteze sensul lecturii. Bestiarul fantastic - "Miriapod testos, Fosilomida" etc. - pare sa ofere repertoriul cel mai adecvat capacitatii imaginative a sculptoritei.
In sculptura ei monumentala se petrece o redirectionare destul de neasteptata a intereselor artistei spre volumetria puternica, spre severitatea constrangatoare a geometriei stricte. Explicatia sta desigur in adecvarea la loc si la destinatia acestei sculpturi. Ma gandesc in mod precis la cele 7 Grafeme, structuri uriase de ciment colorat pe care Camelia Cilianu le-a conceput in cadrul unui proiect mai amplu al Fundatiei HAR din anii 1998-1999 pentru o scoala din Ramnicu Valcea. In 2005 la initiativa autoritatilor locale sculpturile au fost demolate brutal si aruncate la groapa de gunoi, incalcandu-se toate prevederile contractului prin care artista donase primariei lucrarile sale.
Daca vandalizarea statuilor de dupa 1990 a fost motivata ideologic, nu e mai putin adevarat ca s-a instituit in acelasi timp un precedent periculos. Cercetarea actelor de vandalism asupra lucrarilor de arta (o carte importanta pe aceasta tema a scris acum cativa ani un cunoscut istoric de arta, Dario Gamboni) are calitatea de a dezvalui relatiile artistului cu comanditarul, cu publicul caruia i se adreseaza si in ultima instanta cu societatea din care face parte. Pentru ca sculptur
