Raportul elaborat de finlandezul Martti Ahtisaari, mediator ONU pentru regiunea Kosovo, este o performanţă diplomatică: prin recomandările sale, se deschide drumul spre independenţa regiunii, cerinţă fermă a populaţiei albaneze, fără să se folosească deloc acest cuvînt; nici minoritatea sîrbă de la faţa locului, nici sîrbii din Serbia nu consideră secesiunea regiunii Kosovo drept o perspectivă dezirabilă. În textul Constituţiei votate în toamna anului trecut în Serbia, regiunea Kosovo este considerată parte integrantă a teritoriului sîrb. Dar, fără a folosi cuvîntul, raportul Ahtisaari acordă regiunii atributele unui stat independent: controlul Guvernului local, o forţă înarmată de securitate proprie, alcătuită din 2500 de persoane active şi 800 de rezervişti, dreptul de a face parte din instituţii internaţionale, drapel. Celor şase oraşe, locuite de o masă compactă de sîrbi, li se acordă o largă autonomie de decizie financiară. Administraţia Naţiunilor Unite va fi înlocuită de un consiliu civil care va avea putere de veto aspra deciziilor Guvernului din Kosovo. Urmează elaborarea unei Constituţii de către o comisie alcătuită din 21 de membri, ea va putea fi aprobată cu o majoritate de două treimi de către Parlamentul din Kosovo. Sîrbii din Kosovo şi alte minorităţi vor fi consultate, dar includerea obligatorie a reprezentanţilor lor în Comisie nu este prevăzută în raportul Ahtisaari. Liderii albanezi au acceptat formal prevederile documentului. La Belgrad, unde rezultatul recentelor alegeri nu a permis încă alcătuirea unui guvern cu susţinere majoritară, raportul este respins: "I-am spus domnului Ahtisaari că nici Serbia, nici eu, ca preşedinte, nu vom accepta niciodată un Kosovo independent" - a declarat Boris Tadici. În campania electorală, nici un partid, începînd cu cel al radicalilor, al căror lider Seselij se află la Haga pentru a fi judecat, şi terminînd