Printre descarcari electrice intre palate, operatiuni de suspendare si razgandiri, paci si trocuri intre adversari politici (sau/si economici?) trec, ca gasca prin apa, nediscutate si nelamurite, o sumedenie de legi, ordonante, reglementari etc., care ne afecteaza cu mult mai mult viata de zi cu zi, decat devalmasia politica pe care o privim ca (tele)spectatori.
Un exemplu, cat se poate de sugestiv, este salariul minim brut pe economie. De o saptamana, toti contabilii zumzaie sa afle care-i adevarul? Nu de alta, dar ii preseaza patronii, care vor sa stie daca trebuie sa faca modificari salariale obligatorii sau mai pot amana... inevitabilul. Plus ca mai sunt si bugetele intocmite si aprobate de adunari generale ale actionarilor, care vor fi date peste cap. Si, as sublinia mai ales, sunt angajatii, care vor sa stie daca au motiv de bucurie - adica le creste leafa - au ba?
Sa o luam cu inceputul: noul Contract colectiv de munca, intrat in vigoare de la 1 ianuarie 2007, prevede cresterea salariului minim la societatile private la 440 RON si impunerea unui salariu minim de 880 RON pentru angajatii cu studii superioare, care ocupa posturi si functii pentru care este ceruta facultatea.
Dupa aceasta fraza se nasc, deja, patru intrebari: cat de obligatorie este prevederea, de ce 440 si nu 390 RON, de ce doar pentru mediul privat e valabila marirea si de ce vor avea salariu mai mare doar angajatii cu studii superioare care ocupa un post ce necesita facultate si nu toti cei cu studii superioare, indiferent de domeniu? Pentru ca, pe scurt, daca esti licentiat in administratie si lucrezi ca referent de specialitate - post care poate fi ocupat si cu liceul - spui adio celor 880 RON.
Dand zeci de telefoane si vorbind cu zeci de persoane, s-au conturat cateva raspunsuri dar au ramas alte cateva dileme. Nu de alta, dar institutiile statului se contrazic intre
