In Italia a murit un om. Un politist. Ucis de un tembel din tribuna la un meci de fotbal. „Foarte bine!“, probabil ca zic multi dintre nemernicii care populeaza peluzele din România. Si probabil ca nu se va intâmpla mare lucru. Si la ei, si la noi. Nebunia, inconstienta, nemerniciile, injuriile vor continua sa spurce zonele din preajma stadioanelor. Imediat dupa tragedie, italienii au anuntat masuri drastice. Se vorbea chiar despre inghetarea campionatului timp de un an. Dar indârjirea a tinut cam cât priveghiul lui Filippo Raciti. „Fotbalul trebuie sa mearga inainte“, a spus cineva. De acord, dar cum? Cu aceiasi huligani injectati cu droguri si cu ura, al caror singur scop e rafuiala, nu sustinerea echipei favorite? Cu aceiasi indivizi gata sa reactioneze in spirit de turma, de haita, de cireada? Cu aceleasi bannere odioase agatate de garduri si de mintile lor bolnave? Fotbalul italian face regulat victime nevinovate. In România, din fericire, nu s-a ajuns inca la acest blestemat moment. Dar nu e exclus ca intr-o zi sa se ajunga. Din pacate, sunt echipe la care tonul il dau chiar conducatorii. Când pe ecrane se lafaie toata saptamâna premergatoare fetele lor bune de speriat copiii care nu-s cuminti si când cuvintele cel mai des folosite sunt „razbunare“, „razboi“, „moarte“ sau „ura“, la ce te poti astepta? Sau la ce te poti astepta când arbitrii pleaca in duba politiei, iar echipa adversa in cea a jandarmilor? Universitatea Craiova a avut de tras cu vârf si indesat. Si campionatul trecut, in „B“, dar si acum. Poate ca suspendarea terenului propriu pe doua etape dictata recent e exagerata. Poate ca la apel va ramâne doar una. Dar asta nu va rezolva problema. Dimpotriva. De multe ori am crezut ca tribunele pustii de azi au drept cauze jocul slab, lipsa rezultatelor ori a jucatorilor de valoare. Nu e exclus insa ca multi dintre suporterii civilizati ai Craiovei sa ocol