Scriu acestea cu un oarecare sentiment de jenă. Mă simt ca un impostor. Am intrat în casta blogger-ilor de doar două săptămîni (cu avadani.hotnews.ro) şi acum, iată, mi se solicită "impresii". Dreptu-i că impresii am destule, căci mediul este activ, vorbăreţ şi solicitant. Prima concluzie pe care pot s-o trag este că orice ai face, cineva te va întreba "de ce?". După ce ani de zile am fost întrebată "tu de ce nu-ţi faci blog?", iată că acum mă întreabă lumea "Dar de ce ţi-ai făcut blog?". Pentru mine, argumentele sînt în parte personale, în parte profesionale. În calitatea lui de mijloc de comunicare (de "mediu"), blogul întîmpină toate problemele de comunicare şi de libertate de exprimare ale mediilor "tradiţionale" (vă veţi fi gîndit vreodată că o să ajungem să vorbim de televiziune ca despre ceva "tradiţional"?), dar ridică şi probleme noi - care se constituie în tot atîtea provocări. Este un soi de terra nova, din punct de vedere al standardelor normelor şi legilor, iar exagerările, într-un sens sau altul, fac parte (încă) din joc. Tendinţele instituţionale (guverne, organisme internaţionale) merg, mai degrabă spre reglementarea Internetului, după modelul mediilor tradiţionale. Ceea ce ar putea să pară în ordine, dacă facem abstracţie de faptul că Internetul funcţionează după o altă logică, este expresia "globalismului", dată fiind natura sa ne-naţională şi că, încă o dată, tehnologia ne-a luat-o înainte. De partea lor, internauţii consideră spaţiul virtual ca un regat al libertăţii totale, al libertăţii prin excelenţă şi se aprind la simpla pomenire a termenului (auto-)reglementare.
Foarte important mi se pare mie feed-back-ul pe care îl primeşti de la cititori. E un feed-back direct, la fiecare "post" (adică, la fiecare articol postat pe blog). Blogger-ul are acces la o serie de date statistice şi analitice. Poţi afla, astfel, cîtă lume te-a citit la
