Romania a declarat razboi Austro-Ungariei in noaptea de 27/28 august 1916, iar Armata romana a intrat in Transilvania prin 18 puncte, incepand cu ora 9 p.m. In epoca s-a precizat ca soldatii romani au eliminat "cu repeziciune" trupele austro-ungare cu care s-au confruntat. In mai putin de 48 de ore au fost eliberate orasele Brasov, Petrosani si Targul Secuiesc, capturandu-se 4.000 de prizonieri. Dincolo de aspectul luptelor care s-au dat in Transilvania, pentru eliberarea unor teritorii revendicate pe drept si, ulterior, pentru pastrarea pozitiilor cucerite, ramane nelamurita insa atitudinea desantata a soldatilor austro-ungari, care au opus o rezistenta sporadica, preferand in cele mai multe cazuri sa se retraga in momentul in care au fost atacati.
Sa fi fost determinata o asemenea stare de fapt de forta combativa sporita a soldatilor romani sau de incapacitatea de a reactiona din partea militarilor austro-ungari? O analiza a modului in care au fost dispuse unitatile inamice din Transilvania va creiona mai bine acest aspect. In primul rand, austro-ungarii au ignorat deplasarea spre frontiera a trupelor romane si faptul ca acestea executau lucrari de intarire, ca de altfel si atitudinea pro-aliata a Romaniei. In al doilea rand, o frontiera de 500 km a fost acoperita doar de Divizia 70 austro-ungara, compusa din 15 batalioane (trei erau de mineri), 20 de mitraliere, sase baterii de artilerie si trei escadroane. Dispozitivul de aparare avea o forma de cordon, fara a exista o esalonare in adancime. Supravegherea a fost mai densa la cele doua aripi, in vreme ce in celelalte puncte detasamentele austro-ungare se gaseau intr-un dispozitiv de asteptare, care se transforma intr-unul tactic, in cazul unui atac.
In momentul in care Armatele a I-a, a II-a si a IV-a romane au inaintat in Transilvania, devenise limpede ca soldatii austro-ungari, inferiori numeric,