Interesată de orice resurse naturale, economia chineză investeşte în infrastructura noilor parteneri africani, iar Beijingul nu judecă politica acestora Preşedintele Hu Jintao a colindat Interesată de orice resurse naturale, economia chineză investeşte în infrastructura noilor parteneri africani, iar Beijingul nu judecă politica acestora Preşedintele Hu Jintao a colindat statele africane cu trei miliarde de dolari de împrumutat. Aranjamentele din Sudan arată limitele politicii de non-interferenţă a Chinei. Liderii africani au văzut cum, în deceniul trecut, interesul politic şi investiţional al foştilor colonizatori europeni s-a mutat spre Europa de Est. Şi au căutat diversificarea relaţiilor internaţionale. La fel, amintirea preşedintelui Clinton a fost lăsată intactă de absenţa oricărei descinderi în Africa a preşedintelui Bush. Soluţia insistent arătată a fost aceeaşi. La 15 ani după începerea ofensivei diplomatice în Africa, Beijingul gestiona, în noiembrie 2006, un simultan cu 48 de lideri africani invitaţi la grandiosul Forum China-Africa. Iar reuniunea din mai a Băncii Africane pentru Dezvoltare va avea loc la… Shanghai. Investiţiile directe ale statului chinez în statele africane s-a multiplicat cu o sută într-un deceniu - în 2003 ajunseseră la 107 milioane de dolari. OECD mai raporta atunci că peste 700 de companii chinezeşti deţin un stoc de acţiuni în valoare de 6,5 miliarde de dolari în diferite investiţii africane - de la o linie ferată în Nigeria la o reţea de telefonie în Ghana rurală. Summitul sino-african din noiembrie a anunţat ajutoare de încă un miliard de dolari până în 2009.Plus un fond comun de investiţii pentru dezvoltare de cinci miliarde de dolari, anularea datoriilor celor mai sărace state africane faţă de statul chinez şi tarife zero pentru încă două sute de produse exportate în China de aceste ţări. Dar şi pregătirea a 15.000 de spec