Practicat in numele Romaniei si al romanilor - cuvinte rostite cu o solemnitate iritant de goala - histrinionismul Laviniei Sandru nu mai are nimic ludic si seducator, ca in urma cu cativa ani, cand era prezentata de Ion Cristoiu speranta politicii romanesti.

Monologurile ei sunt lipsite de argument si de stil, a caror absenta este compensata prin mimici exagerate. Reprezentatiile la ore de maxima audienta aduc mai mult cu experimentele doctorului Charcot decat cu teatru de buna calitate. Rolul jucat in politica de Lavinia Sandru si de ipoteticii sai colegi de partid este al demagogului de scoala noua.

Acesti tineri politicieni aproape ca nu au competitori in sofisme („nu iubesti Europa, nu iubesti Romania”, Lavinia Sandru), manipulari („este posibil ca un student repetent sa fi ajuns asistent universitar fara sa fi colaborat cu Securitatea?”, Cristian Boureanu, „Basescu s-a erijat in Ceausescu si face ceea ce vrea el.

Este o proba ca Romania nu mai este stat de drept”, Aurelian Pavelescu), gesturi gratuite (propaganda in strada a PIN pentru boicotarea europarlamentarilor, propunerea lui Bogdan Olteanu de a amana alegerile europene „in conditiile in care la nivelul clasei politice se discuta despre suspendarea presedintelui si despre depunerea unei motiuni de cenzura”), insolenta suverana

(acuzatia lui Victor Ponta ca Monica Macovei este la originea stirii ca ar fi avocatul lui Ovidiu Tender cand isi asumase pe fata statutul de aparator oficial al acestuia).

Frontierele partinice sunt pentru acesti tineri politicieni doar conventii, intre ei existand mai multe asemanari decat deosebiri, se gratuleaza de cate ori au ocazia, dovedind solidaritati de generatie si compatibilitati politice care te fac sa te intrebi cat de adversari sunt in realitate.

Arata un fel de respect reciproc, care pentru unii p