Demersurile privind suspendarea lui Traian Basescu, desi puteau fi o dezbatere asupra modului in care se respecta Constitutia, au alunecat intr-o confruntare patimasa, oarba. Participanti la show-uri tv sau anonimi care-si posteaza virulentele pe forumurile redactiilor ataca deseori suburban, injurand gros si amenintand pe oricine-si permite sa gandeasca altfel. Sustinand ca orice idee ar pune la indoiala infailibilitatea presedintelui echivaleaza cu apartenenta la o monstruoasa coalitie, la o lovitura de stat, ori provine de la trogloditi sau de la mercenari. Respingerea de plano a altei pareri nu-i doar profund antidemocratica, dar si ii face un deserviciu chiar dlui Basescu. In fond, a fost ales cu votul efectiv al unei treimi din electorat. Doua treimi i-au fost impotriva, ori s-au abtinut. Dupa doi ani de mandat, unele acte ale dlui Basescu sunt contestate de o buna parte a politicienilor si a electoratului. Personal, nu cred ca actiunile sale-s brutal anticonstitutionale, ci mai curand e vorba de o pornire nativa si corijabila de a comanda dur. Dar insasi dezbaterea in Parlament si chiar suspendarea ar limpezi apele si i-ar fi de folos. Categoric, la referendum n-ar fi demis. Anturajul sau insa, mai ales prin interventiile in mass-media, ridicandu-l pe un gen de soclu pe care-l credeam scos din uz in decembrie 1989, nu-i aduce simpatii, ci, dimpotriva, il izoleaza. E ceea ce face si Apelul emfatic si ex cathedra al celor (doar?) 50 de intelectuali, care lasa impresia ca dau lectii unor milioane de rau-voitori analfabeti. Intelectualii de rasa nu dau, ci predau lectii. Prin propria conduita, prin implicarea permanenta in viata Cetatii, iar nu prin interventii de conjunctura si dispretuitoare, de pe pozitii de forta si privilegiate.