Functiile birocratice pe care le ocupa l-au facut sa stea un pic mai departe de meseria sa de baza. Regizorul promite sa se imparta mai bine intre scaunul directorial si cel regizoral.
Jurnalul National: Mai stiti cine sunteti? Alexandru Darie: Pana foarte de curand eram un om care avea pasiunea asta de teatru, acum sunt un om la care de cativa ani se adauga aceasta enorma responsabilitate, a conducerii Teatrului Bulandra si mai ales acum si a Uniunii Teatrelor din Europa. Daca inainte Alexandru Darie era un artist, un boem, din pacate, partea asta devine din ce in ce mai mica, se subtiaza, si tocmai asta e motivul pentru care Alexandru Darie si-a propus sa lucreze in anii care urmeaza, sa faca chiar destul de multe spectacole cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca administratia este o treaba ce poate fi interesanta, dar pana la urma e o treaba extrem de frustranta, mai ales intr-o tara care inca nu are o legislatie care sa sprijine omul de teatru.
Ce credeti ca ati mostenit de la parinti? Multe lucruri. Cred ca talentul, in primul rand, l-am mostenit de la ei, o anumita placere pentru cultura vizuala, pentru ca tata (n.r. - actorul Iurie Darie) desena si deseneaza si astazi. Am mostenit si defecte, in sensul ca mama (n.r. - actrita Consuela Rosu) era un om foarte ordonat, eu, ca si tata, am fost putin mai imprastiat. Ca si tata am un anume farmec, dar uneori in spatele acestui farmec se poate ascunde o anumita superficialitate. Amandoi am luptat impotriva acestui lucru. Din firea noastra suntem vorbareti... vorbim mult, dar facem mai putin. Pentru tata nu a fost foarte problematica chestia asta, pentru ca pana la urma un actor este cel care este cerut, e invitat intr-un sistem organizat, pus sa munceasca si munceste daca sistemul functioneaza, pe cand noi, in meseria noastra, suntem organizatori de sisteme, si atunci e putin mai dificil. Dar am mostenit
