Pentru a-şi putea comercializa legal produsele, ciobanii sunt nevoiţi să ceară autorizaţii sanitar-veterinare de la DSV. Pentru a le obţine, vor fi nevoiţi să facă modernizări în stâne.

Faptul că au nevoie de autorizaţii sanitar-veterinare pentru a putea vinde caşul şi brânza i-a pus pe jar pe ciobanii din judeţul Mureş. Aceştia nu sunt de acord cu noile norme pe care trebuie să le respecte şi nici nu au situaţia financiară aşa de bună, încât să poată moderniza stânele aflate pe coame de dealuri sau, în unele cazuri, chiar la mii de metri altitudine, doar ca să poată comercializa caşul şi urda.

Chiar dacă spaţiile unde ciobăniţele îşi desfăşoară activitatea ar putea fi considerate insalubre pentru că nu sunt alineate la standardele europene, ciobanii spun că după zeci de ani de frământat brânza şi fiert jântuiala, nimeni nu s-a îmbolnăvit de pe urma lor. Caşul este alb, curat, chiar dacă stă pe poliţele de lemn. "Noi folosim tifon să-l strângem. Aşa îl făcea şi bunicu' şi tata. De la ei am învăţat. Până amu, tătă lumea care o mâncat de la noi, o zis că-i bun şi n-o păţât nimica", spune supărat Niculae, un cioban din Liorinţa Grebenişului. Acesta are o stână între dealuri. Nu are nici curent, că-i departe de sat şi nici apă curentă, numai o fântână "mai la vale", de unde cară apă cu bidoanele, în ştraf. Nu are bani să modernizeze stâna, şi nici nu se gândeşte la aşa ceva. E vorba de o investiţie prea mare, iar câştigurile de pe urma oilor, la ora actuală, sunt foarte mici. Fiecare cioban vinde caş şi urdă pe la târgurile din comune, pe la oamenii care nu au oi în stână şi rar merg cu el la oraş. Iar banii sunt puţini.

Fără autorizaţii

Până la ora actuală, nici o stână sau fermă de oi din judeţ nu deţine autorizaţie sanitar-veterinară. Asta pentru că ciobanii au fost învăţaţi să lucreze în aceste condiţii şi nici nu au bani, nici nu vreau să