Intr-o asezare din nordul Dobrogei se mai pastreaza si astazi un obicei precrestin: Ziua Babei. O zi in care moasa satului, ultima stiutoare a stravechilor leacuri si descantece pentru prunci, e venerata precum o sfanta.
Ziua Babei
Batrana Niculina e mica, prea mica fata de jiltul de plus rosu pe care troneaza inaintea intregului sat. Giarul (broboada) alb, cu falduri ample si incurcate, ii atarna maiestuos pe umeri, dandu-i aerul unei imparatese din stravechime. Ea este Baba, Moasa, mama intregii asezari, femeia pe care azi o venereaza toti ca pe-o sfanta. 8 ianuarie, Ziua Babei, e una din cele mai insemnate sarbatori ale satului dobrogean Izvoarele... In caminul cultural, oamenii trec prin fata acestei femei si ingenuncheaza. Ii spala mainile fiecare, pe rand. Palmele batrane care le-au mosit pruncii, care i-au mosit pe ei insisi. Asa s-a intamplat cu fiecare dintre ei, dupa nastere: vreme de patruzeci de zile, zi de zi, Baba Niculina i-a imbaiat in albie, le-a indreptat oasele moi, le-a framantat pielea cu degetele-i intelepte, i-a aparat de boli si de farmece, cu descantecele ei stravechi. Iar acum a sosit clipa rasplatei. In nici un alt sat din Romania, moasa nu face asemenea lungi sacrificii pentru copiii pe care i-a ajutat sa vina pe lume si care-i sunt dati in paza. Nicaieri nu este mai adorata de oameni decat aici, la Izvoarele. Inainte de a intra la sarbatoarea organizata de Ziua Babei, toti se opresc in fata batranei din jilt. Ii multumesc, ii saruta mana. Unii sunt veniti tocmai de la Tulcea, de la Braila, de la Mahmudia, de la Babadag. Cei ce-au avut anul trecut un prim copil mosit ii aduc astazi Babei "plocoane" bogate. Colac, trei feluri de mancare, o sticla de vin, un miel sau o gaina fripta, invelita cu mirodenii rosii... Platouri uriase, aranjate nespus de frumos, cu felurite ierburi si flori, ca niste adevarate ofrande.
