Toţi ciobanii din acest sat buzoian au plecat în Italia. Pentru că în propria lor ţară nu mai pot să practice meseria pe care au moştenit-o din tată-n fiu, bacii au luat calea Toţi ciobanii din acest sat buzoian au plecat în Italia. Pentru că în propria lor ţară nu mai pot să practice meseria pe care au moştenit-o din tată-n fiu, bacii au luat calea străinătăţii. Au grijă de oile italienilor. Dacă nu mai e viaţă bună pentru ciobanii din România, şi-au luat oamenii desaga la spinare şi au plecat în Italia. Şi ce fac ei acolo? Ce au învăţat din moşi-strămoşi. Au grijă de oile italienilor. Am vrut să cunoaştem ciobani români. La ei acasă. Într-un sat de la poalele Penteleului. Cu ani în urmă era un sat de ciobani la Ivaneţ, în judeţul Buzău. Dar acum nu mai e picior de bărbat acolo. Toţi au plecat în Italia. Au rămas acasă numai nevestele lor. Am găsit un singur cioban. De trei ani încoace bate drumurile Italiei. Aşa că l-am pus să ne povestească. De ce nu mai creşte oi în România. Şi cum e cu oieritul în stil european. Ajungem la pădurea de brazi din comuna Brăeşti. Suntem aproape de finalul călătoriei. Lumea de aici se uită la noi cam ciudat şi prima oară nu înţelegem de ce. Suntem îndrumaţi spre satul Ivaneţ. Dar oamenii locului îi spun Poiana Popii. Urcăm din nou. Satul e departe de centrul comunei. Mai sus găsim ceva nesperat pentru bucureşteni în iarna asta. E zăpadă! Călcăm pe ea. Dar maşina noastră nu mai poate să "calce". Uliţa e prea abruptă. Aşa că o luăm pe jos. Încă doi kilometri. Satul vilelor Numai femei întâlnim pe drum. Urcau şi ele. Veneau de la târgul din vale. Cu spinarea încovoiată de greutatea traistelor. Femeile se uită la noi cu oarece milă. Cum s-ar zice, am bătut drumul până aici degeaba. "Ciobanii sunt plecaţi", ne spune una dintre femei. Unde? "Cum unde? Au plecat în Italia, în Austria", zice altcineva. Am ajuns în satul Ivaneţ. Î