Acum cateva zile, nemultumiti de viitorul cenusiu pe care-l construiesc adultii, copiii din Gaza au iesit pe strazi sa protesteze impotriva razboiului.

Copiii din aceste teritorii imbatranesc repede si sunt vesnic furiosi pe adulti. In teritoriile palestiniene, gruparile militante nu se mai bat cu israelienii, ci intre ele. La Beslan, in Osetia de Nord, rebelii ceceni au luat ostatici sute de copii. Incercand sa-i salveze, trupele de interventie ale armatei ruse nu au reusit decat sa-i omoare pe mai toti copiii, laolalta cu rebelii si profesorii luati si ei ostatici.

Copiii sunt primii care primesc glontul. Adultii ii tarasc in toate razboaiele. Au fost folositi ca scut uman, pentru a proteja de rachetele inamice diverse obiective de insemnatate strategica. Uneori, rachetele nu au mai putut evita tintele si zeci de copii au fost sacrificati in razboaie pe care nu le mai inteleg nici adultii. Sunt folositi ca arme. Conform unui studiu al Organizatiei Natiunilor Unite, un sfert de milion de copii sunt implicati direct in razboaiele uitate din Africa si Orientul Apropiat. Sunt drogati si trimisi in lupta pentru a apara cine stie ce guvernare absurda. Micile armate sunt temute pentru ca nu stiu ce este frica si nici mila. Cei care sunt prea mici sa poarte pe umeri un aruncator de grenade sau un pistol mitraliera cu pat rabatabil sunt trimisi in recunoastere. Si nu oriunde, ci pe terenurile minate. Folosind astfel de detonatoare vii, armata adultilor poate inainta catre victoria finala. Unii dintre ei sunt antrenati sa se duca in pietele aglomerate cu o boccea in carca pe care o detoneaza, sinucigandu-se pentru un program politic pe care nici nu stiu sa-l silabiseasca. Iar daca nu sunt carne de tun, copiii devin victimele sigure ale infometarii, frigului si deznadejdii, atunci cand familiile lor sunt exterminate sau silite sa se refugieze din calea razboi