Sfantul din Sihastria Neamtului.
Nu l-am cunoscut pe parintele Cleopa. L-am vazut doar o singura data, cand bolnav si ostenit se grabea, cu o rara darzenie, sa iasa in fata chiliei, unde o multime de credinciosi, adunata inca din zorii zilei, astepta sa il vada si sa-l asculte vorbind. Asa cum statea in cerdacul casutei sale taranesti, incins cu brau lat de lana si pieptar moldovenesc pe umeri, parea un patriarh al simplitatii. In modestia straielor monahale, umplea zarile cu prezenta sa, in timp ce vocea ii rasuna ca un tunet, chiar si atunci cand mangaia si le marturisea credinciosilor intr-un oftat prelung: "Daca as putea, v-as lua pe toti in traista si v-as duce in Rai".
Parintele stia ca nimeni altcineva sa aline, sa ostoiasca nelinisti si neguri sufletesti, dar o facea in felul sau - poruncitor, apasat, cu forta. La el, mintea si sufletul erau totuna. Dintr-o singura despicatura a gandului, simplifica tot - de la incalcelile lumesti, pana la complicate si subtile probleme teologice. Imi amintesc, de pilda, cum a raspuns unui crestin care voia sa stie adevarul despre stilisti. Omul ezita, intreband daca nu cumva ortodocsii trebuiau sa pastreze calendarul vechi, iar parintele, fara sa mai stea pe ganduri, i-a zis: "Crezi tu ca e mai important calendarul decat dreapta credinta? Spui oare: "Sfinte Calendare, miluieste-ma pe mine, pacatosul?"... Asa sa stii, calendarul e de la oameni - credinta, de la Dumnezeu".
Sprijinit in bota lui de pastor, de care nu se despartea niciodata, le vorbea oamenilor firesc, simplu si direct, pe "limba lui de tarana" - cum ii placea sa zica. Vorbea deplin si pe intelesul fiecaruia - filosof, artist sau taran fara carte. Tot ce spunea parintele era intens si cutremurator. Langa el, totul iti parea lesne de priceput, elementar, limpede si fara pic de indoiala. De cum il vedeai, duhul intelegerii pogora asupra
