NICOLAE MILESCU Contemporan cu Miron Costin si cu Dosoftei, Nicolae Milescu este una din personalitatile de seama ale secolului al XVII-lea.
Carturar, diplomat, teolog, istoric, geograf, etnograf, filolog, scriitor, memorialist de circulatie mondiala. O figura deosebit de interesanta si un amestec bizar intre cultura orientala si ideile Renasterii⦠Aventurierul Nicolae Milescu s-a nascut in iunie 1636 la mosia parinteasca din regiunea Vasluiului. Tatal sau, grec din Peloponez, care, prin insuratoarea cu o romanca, primise rangul de boier moldovean, l-a trimis la "scoala cea mare" din Constantinopol, unde Milescu l-a avut ca profesor pe vestitul G. Blassios. Fiind "prea invatat si carturariu", caci stia, pe langa romana si greaca, si latina, italiana, slavona si turca, el a devenit, dupa intoarcerea in tara, "gramatic", iar apoi "spatar". Influenta lui Milescu a crescut in special in timpul domniei lui Stefanita (1659-1661), fiul lui Vasile Lupu, care fusese si el elev la "scoala cea mare" din Constantinopol, si care, dupa marturia lui Neculce, "giuca chiar carti cu dansul". Trecand cu Grigore Ghica in Muntenia, i se incredinteaza insemnatul post de agent diplomatic pe langa Poarta.
ACTIVITATE. In anii tineretii, petrecuti in tara, el a vizitat manastirile si s-a documentat pentru micul tratat "Istoria despre sfanta icoana a preasfintei noastre stapane Nascatoare de Dumnezeu", scris in 1655 la Manastirea Neamtu. Lucrarea cea mai insemanta pe care Milescu a dat-o in romaneste si care este in acelasi timp o dovada despre activitatea sa neobosita de scriitor este insa traducerea Bibliei din greceste. Se pare ca aceasta prima traducere completa a Cartii Sfinte a servit de temelie Bibliei lui Serban Voda.
Milescu a plecat din tara la Berlin, la curtea marelui elector Friedrich Wilhelm. Apoi s-a indreptat spre Stettin, in Pomerania. Aici l-a intalnit pe
