Iordan Chimet, "Cartea prietenilor mei, vol. II, Caderea cortinei", prefata de Vasile Igna, Editura "Universal Dalsi" (tel. 021/222.38.59), 295 p., 15 lei.
In 2005, in prefata volumului I, Iordan Chimet, care trecuse de curand pragul celor 80 de ani, marturisea ca Ingerul Pazitor (sau, poate, propria constiinta) l-a avertizat ca a sosit momentul bilantului, al alcatuirii unei "table de materii" a existentei sale. Nu si-a scris memoriile, cum fac indeobste scriitorii varstnici, desi parcursul existentei lui este extrem de semnificativ (un biograf ar avea o mina de aur in tot ce a facut sau a refuzat sa faca acest personaj neverosimil de frumos). Consecvent firii lui altruiste, a ales sa-si adune laolalta intre coperti prietenii ce l-au insotit pe drumurile intortocheate ale vietii, dandu-i puterea de a se opune cu arma scrisului urateniei, minciunii, cruzimii, degradarii morale. Prieteni - artisti cu totii - din tara sau din lumea larga, romani si straini, care i-au mentinut increderea - poate naiva, optimismul incurabil ca impreuna pot tese o retea luminoasa in jurul globului pamantesc, o confrerie a creatorilor de miracole, reflectand "semnificatiile superioare - niciodata la vedere - ale Vietii". In conceptia idealistului Iordan Chimet, cel care opteaza pentru drumul sacrificial al Artei nu-si mai apartine, se daruie total si nu accepta solutii de compromis, mai mult sau mai putin descalificante, chiar daca pretul e saracia, marginalizarea, dezradacinarea si - uneori - martiriul. In prima Carte a prietenilor mei erau evocati sau prezenti nemijlocit, prin scrisorile lor, numerosi artisti, majoritatea celebri (daca va mai amintiti, am scris despre ei in urma cu ceva timp, aici, pe cand Iordan era inca in viata). Soarta a vrut ca in volumul Ii, la care a lucrat pana in ultimele lui zile de la sfarsitul primaverii trecute, sa nu incapa decat trei perso
