- Diverse - nr. 29 / 13 Februarie, 2007 154. Va asteptam de o mie de ani si ati venit ca sa nu ne mai despartim niciodata. Sunt in viata unui neam clipe de fericire atat de mari incat ele rascumpara veacuri intregi de suferinta. Bucuria noastra nu este bucuria unei singure generatii. Ea este sfanta tresarire de bucurie a intregului popor roman, care de sute si sute de ani a indurat suferintele cele mai crude, fara sa-si piarda credinta neclintita in sosirea acelei zile care ne uneste astazi si care trebuia sa vie, care nu se putu sa nu vie. Fratilor, fiti bine veniti. Ion I. C. Bratianu, Discurs de intampinare a delegatiei de ardeleni aducatori la Bucuresti ai actului Unirii cu Tara 155. Umanitatea se afla in adancul firii tale nationale. Un roman intelege si iubeste oamenii de alt neam nu printr-o depasire a realitatii sale de roman, printr-o coborare undeva in substratul pur uman al personalitatii sale, ci ramanand roman. Un roman, cand simte mila fata de un ungur, in mila e tot roman. Si se simte cu atat mai mult aceasta, cu cat e mai puternica mila… Sentimentul de fratie umana care simte ca-l leaga de un ungur e un sentiment colorat romaneste, nu e anational. D. Staniloaie, Ortodoxie si romanism, Bucuresti, 1935, p. 12 156. Cu pretul celor mai grele sacrificii, Romania a indeplinit in sud traditionala sa misiune care, la nord, a fost intotdeauna a Poloniei; Romania a fost odinioara o stavila impotriva invaziei tatare, iar in zilele noastre a pus capat unei dezordini care ameninta sa aduca puterea bolsevica pana la portile Vienei. Romania s-a salvat pe sine, dar a eliberat si Ungaria de o dominatie abjecta care, o vreme, se instalase in imperiului sfantului Stefan. Acesta a fost si sentimentul autoritatilor maghiare, caci atunci cand armata romana se pregatea sa evacueze teritoriul lor, prefectul maghiar de Szabolcs a intervenit pe langa comandamentul roman