Când spui "Nopţi albe", "Cea mai frumoasă", "Ghepardul" sau "Moarte la Veneţia", fără răgaz de gândire spui Luchino Visconti (1906-1976). Regizorul filmelor amintite, care a Când spui "Nopţi albe", "Cea mai frumoasă", "Ghepardul" sau "Moarte la Veneţia", fără răgaz de gândire spui Luchino Visconti (1906-1976). Regizorul filmelor amintite, care a influenţat cinematograful, dar şi teatrul şi opera italiene, promovându-le prin personalitatea sa puternică oriunde în lume, a lăsat în urma sa o adevărată comoară culturală. Anul trecut s-au împlinit 100 de ani de la naşterea uneia dintre cele mai importante figuri ale culturii italiene şi europene. Pentru a marca cum se cuvine acest eveniment, Institutul Italian de Cultură din România a deschis la Muzeul Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu) o expoziţie care va putea fi vizitată până pe 25 februarie. "Luchino Visconti - 100 de ani", înfăţişează publicului o selecţie de 100 de fotografii, care urmăresc diferite momente din viaţa publică şi privată a regizorului. Imaginile din copilărie alternează cu cele din filmele sale. Fiecare imagine prezintă, într-o ordine aleatorie, câte un an din viaţa lui Visconti. Mai sunt expuse două rochii, realizate după modelul veşmintelor de la jumătatea secolului al XIX-lea, din colecţia casei de modă Annamode 68, care încă se ocupă de costumaţie pentru filme italiene şi străine. Acestora li se adaugă câteva bijuterii originale purtate de protagoniştii filmelor lui Visconti. "Ducele" Visconti, regizorul neorealist Luchino Visconti, duce de Modrone, s-a născut la Milano, într-o familie de nobili, una dintre cele mai bogate din nordul Italiei. De mic a luat contact cu arta, muzica şi teatrul. La 30 de ani şi-a început cariera în industria filmului. La intervenţia prietenei sale Coco Chanel, acesta a devenit al treilea asistent al regizorului Jean Renoir. I-a întâlnit pe Roberto Rossellin