Nu am de gand sa plang de mila nimanui si nici sa gasesc vinovati. Cazuri dramatice gasim la tot pasul si, poate de aceea am devenit putin imuni. Unele ne amuza, pe langa altele trecem ca si cum ar fi un lucru normal. Si, intotdeauna, sistemul este vinovat. Noi nu avem nicio vina, noi nu putem face nimic, nu ne sta in puteri si ne este imposibil sa rezolvam ceva. Ne intereseaza de noi si atat, ne vedem numai necazurile si durerile din cei patru pereti ai casei sau ai biroului si restul... fie ce-o fi. Dupa cum spuneam... nu vreau. Dar nu ma pot abtine. Ma intreb cum s-a ajuns la asta? De ce au ajuns sa ni se casatoreasca batranii pentru a avea cu ce sa se ingroape? Si cum, in loc sa ne pese si sa ne ingrijoreze, pe noi ne amuza? Auzim in ultimul timp, de cand s-a dat legea celor 200 de euro pentru cuplurile proaspat casatorite, de "tinerei" aflati la varste la care ar trebui sa se ingrijeasca de nepoti care isi legalizeaza relatia care probabil ca dureaza de decenii bune numai pentru cei 200 de euro. Pentru ca nu au bani de mancare, pentru ca iarna la ei in casa este mai frig decat afara, pentru ca orice lucru care noua ni se pare banal pentru ei este un lux si pentru... a fi linistiti ca vor putea fi inmormantati crestineste si cu toate cele trebuincioase. Si repet, noi privim stirile de genul asta cu multa detasare si cu si mai mult amuzament. Este normal asa ceva? O sa spuneti ... "Ce-i normal in tara asta?". Si poate pe buna dreptate. Exemplele aberante pe care societatea romaneasca le ofera sunt nenumarate. Citeam acum cateva zile despre un cuplu. Doi batranei, de 92 si 80 de ani care, de teama sfarsitului iminent, s-au casatorit legal. Si asta dupa 50 de ani de convietuire. Au trait impreuna mai mult decat au zile unii oameni, iar concubinajul nu a fost o problema. Chiar este des intalnit in satele romanesti, pentru ca oamenii s-au complacut in situatia as