- Cultural - nr. 29 / 13 Februarie, 2007 Poate parea usor aventurist si la limita diletantismului sa incerci sa faci o apreciere, chipurile, critica asupra oricarei aparitii editoriale, marca Ion Buzasi. Nu de alta, dar felul cu totul exceptional, pertinenta, competenta, eminenta distinsului profesor universitar, in arealul criticii literare, frizeaza, daca vreti, o estetica si o eseistica atat de pretioasa (si pretentioasa), incat, noi, cei mici si usor ignoranti, cu greu ne putem proba onorabilitatea altfel decat salvati de darul (si dorul) visarii si a credintei in capacitatea omului de a trai, fara a deveni posesor, agresiv si impostor: "intru frumusetile si roadele vietii". Tocmai, pentru ca: "paradoxurile de azi pot disipa si ridiculiza prejudecatile de maine; chiar daca si cele mai indezirabile prejudecati vor fi avand si ele momentul lor de noutate si oportunitatea, e adevarat fragila, a gratiei" (...). In alta ordine de idei, protagonistul lucrarii de fata (caruia Ion Buzasi ii dedica, anterior, alte 17 carti, studii, articole), este un om cu o capacitate fara egal de a-si iubi Neamul si Patria; asta se vede si din aceea ca, traind cu o admirabila acuitate si aievitate suferintele la care erau supusi cei de un neam cu el, iata, se identifica cu ei: "nu doar in forul lui interior, ci si in gura mare". De aceea, omagiul omagiilor lirice se constituie si intr-un exercitiu restitutiv, intr-o stare de admiratie si sfioasa reverenta facuta unui inaintas care, prin interesul, apetenta si miturile tesute in jurul personalitatii sale, a marsrutizat si marcat insasi notiunea de patriot, formarea intelectuala si avatarurile scriitoricesti ale multora. Mai mult, azi autorul si omagiatorul, nu stim din ce pricini binecuvantate, iata, s-a "contaminat" si inca pastreaza parfumul sentimental, emotional, militant, profetic al patriotului de odinioara; si, per a contrario, n