Taramurile de unde pasarile cerului ne-au adus ciresul, calugarii-calatori - samburii si mirodeniile felurite, iar aromanul-diplomat Nicolae Milescu Spatarul in bastonul, gol inauntru - samanta viermilor de matase, nu mai sunt "taramuri exotice".
Gastronomia chineza ne-a facut sa "gustam", in restaurantele deschise in Romania, o civilizatie milenara. Primul local cu specific chinezesc s-a deschis in Bucuresti in anul 1979. Pentru a afla cateva dintre secretele acestei bucatarii ne-am adresat bucatarului-sef Gheorghe Cristea. Subtilitatile bucatariei chinezesti le-a deprins de la doi asi ai bucatariei, adusi din Shanghai in anul 1979.
Cum a fost inceputul in ale "chinezariilor"? Modul lor de lucru este total diferit. Spre exemplu: transatul carnii sau taierea legumelor se face doar cu satarul. Prima mea reusita a fost sa manuiesc satarul chinezesc. A transa este o operatiune careia nu-i dadeam atentie. In bucataria chinezeasca, modul in care se taie alimentele este foarte important. Carnea taiata de-a lungul fibrei are un gust, iar daca e taiata perpendicular are alt gust.
Ati deprins greu modul lor de lucru? Nu mi-a luat prea mult timp ca sa invat sa prepar "chinezariile". Dupa o luna deja stiam. Cel mai greu mi-a fost sa ma adaptez la ritmul de preparare. Chinezul statea in spatele meu si, ca la galera, impunea ritmul "lepede, lepede".
Care sunt materiile prime folosite? Carnea de vita, de porc si de pui; pestele, fructele de mare; legumele, in special, ardeiul. Orezul, "mifan" in chineza, este painea lor si este nelipsit de la orice masa.
Spuneti-mi ceva despre ingrediente. Sosul de soia, vinul de orez (alb si rubiniu), otetul negru, pasta de ardei, pe care o pregatim noi in fiecare an, aici, din cate 500-600 kg de ardei, uleiul de susan (are triplu rol: aromeaza, confera preparatului luciu si are valoare nutritiva), amestecul
