Nu de puţine ori, ca jurnalist, ai impresia că tu analizezi cauzele şi implicaţiile unui fenomen sau ale unei întâmplări şi cineva râde în spatele tău de concluziile la care ajungi. Şi asta pentru că de multe ori e dificil să porneşti de la premisele corecte, pentru că nu le cunoşti. Bunăoară, tevatura din jurul taxei de primă înmatriculare, care a ajuns pe masa Comisiei Europene. Luând de bune vorbele premierului Tăriceanu sau ale jucătorilor de pe piaţa auto româneasc
Nu de puţine ori, ca jurnalist, ai impresia că tu analizezi cauzele şi implicaţiile unui fenomen sau ale unei întâmplări şi cineva râde în spatele tău de concluziile la care ajungi. Şi asta pentru că de multe ori e dificil să porneşti de la premisele corecte, pentru că nu le cunoşti. Bunăoară, tevatura din jurul taxei de primă înmatriculare, care a ajuns pe masa Comisiei Europene. Luând de bune vorbele premierului Tăriceanu sau ale jucătorilor de pe piaţa auto românească, ai crede că taxa a fost gândită pentru a proteja mediul, că ea e bună în principiu dar, prin nu se ştie ce neglijenţă a parlamentarilor, valoarea acesteia e prea mare, iar dacă o să micşorăm cuantumul taxei, totul va fi în regulă.
De trei ori fals! Săptămâna trecută oficialii producătorului de automobile Dacia au atras atenţia că firma-mamă, Renault, s-ar putea răzgândi în ceea ce priveşte investiţiile pe care le va derula în România, în cazul în care valoarea taxei de înmatriculare va fi redusă. Prin urmare, francezii ştiau cel puţin de anul trecut nu numai că taxa va fi introdusă, ci şi cât de mare va fi aceasta, din moment ce au inclus-o în planurile lor de afaceri. Aşadar, premisa că avem de-a face cu o taxă de protecţie a mediului cade, fiind vorba de o taxă de protecţie a constructorului autohton Dacia. Preşedintele companiei, Luc-Alexander Ménard, nici nu neagă acest lucru. Cade şi p
