Când este ministru sau e doar bogat, pe lânga fiecare politician din România gasesti ceea ce se numeste un consultant particular. N-ar fi rau, daca ar fi bine. In lupta politica, mult mai dura decât isi imagineaza cineva din afara sistemului, ai adeseori nevoie de expertiza profesionala pentru diferite situatii imposibile. Un politician care nu poate sa consulte asemenea servicii profesionale da, de obicei, cu batul in balta: scrie biletele care pot fi folosite la nevoie, da telefoane nepotrivite, apare la televizor cu cravata in dungi, costum in dungi si camasa in dungi si câte alte bazaconii nu poate face un politician prost sau deloc consiliat. Tagma consultantilor politici din România este compusa - ca toate tagmele - din tot felul de oameni. Nici unul nu este onorabil. Nici unul nu poate spune: aceasta este meseria mea. Multi dintre ei si-au schimbat ocupatiile ca batistele: realizatori de radio si TV, ziaristi de presa scrisa, proprietari de sereleuri inchise cu datorii la furnizori, coautori de volume colective, cadre didactice prin tot felul de universitati. Dar acesti oameni, care nu stiu nimic concret, stiu pe toata lumea. Ei afla cine are bani sau cine are acces la resurse si isi construiesc atacul cu mare minutiozitate. Arunca o plasa de vorbe si culeg o caciula de bani. Trec de la analiza datelor de cercetare la manipularea prin presa, de la constructia imaginii la asistenta pentru situatii de criza cu o usurinta pe care un profesionist adevarat nu o are. Acesti oameni sunt acum in dificultate. Situatia actuala este prea complexa pentru mintile lor saracacioase. Determinarea lui Mircea Geoana de a continua procesul parlamentar de suspendare a presedintelui Basescu a reusit sa incurce gândurile acestor strategi de ocazie. Procesul este, de fapt, foarte simplu: 163 de senatori si deputati depun o cerere la birourile reunite ale Camerei Deputatilor si Senat