Un fior a strabatut, saptamana trecuta, cercurile interesate de pretul banilor. Ca reactie la o prognoza: Banca Nationala nu va misca dobanda de politica monetara, motivul invocat - si mediatizat in exces - fiind acela ca BNR n-ar putea sa castige in 2007 doua partide dintr-o data: sa ieftineasca banii si sa continue domolirea inflatiei. Teoretic, judecata poate fi corecta. De altfel, BNR a procedat intocmai in anii trecuti. A ridicat ori a mentinut dobanda de politica monetara ori de cate ori dezinflatia era amenintata. Dar prezentul nu repeta trecutul.
Banca Nationala a debutat, in 2007, cu un semnal sanatos privind dobanzile. O masura rationala, luata la timpul potrivit, menita sa stimuleze alimentarea cu bani ceva mai ieftini a economiei si a populatiei. Desigur, in conditiile continuarii dezinflatiei. Asadar, a fost pus in aplicare scenariul optimist.
Fara indoiala ca, in cazul in care s-ar impune un scenariu pesimist, pentru ca dezinflatia ar fi la un moment dat in pericol, BNR ar schimba miza. Cu alte cuvinte, ar refuza sa mimeze stabilitatea si sa lase dobanzile sa scada si sa produca efecte amagitoare pe termen scurt, dar devastatoare pe termen lung. Pentru ca ar fi un nonsens ca dobanzile sa scada, in timp ce inflatia ar urca. Dar nu e deloc previzibila, cel putin pana in prezent, o realitate care sa impuna scenariul pesimist.
O astfel de realitate ar fi posibila numai daca sporurile salariale - in miscare acum, la inceput de an - ar incepe sa muste din profit, concomitent cu pierderi de ritm ale productiei si productivitatii. Numai atunci o crestere ceva mai accelerata a preturilor ar deveni inevitabila. Pentru ca scenariile ceva mai vechi, din anii '90 - cand economia continua sa produca inflatie, iar matura politica lucra de zor ca s-o ascunda sub pres - nu mai sunt de actualitate. Inflatia reprimata, ce se dovedise mai periculoa
