În România, corupţia este o temă de dezbatere publică de mai bine de un deceniu. Şi totuşi, analizele comparative care privesc fenomenul corupţiei ca manifestare sistemică au lipsit. Avem acum o primă carte dedicată acestui subiect. Michael Johnston, profesor de ştiinţe politice la Colgate University, se ocupă de fenomenul corupţiei de mai bine de trei decenii. Ultima sa carte, „Corupţia şi formele sale“, apărută la Cambridge University Press în decembrie 200

În România, corupţia este o temă de dezbatere publică de mai bine de un deceniu. Şi totuşi, analizele comparative care privesc fenomenul corupţiei ca manifestare sistemică au lipsit. Avem acum o primă carte dedicată acestui subiect.

Michael Johnston, profesor de ştiinţe politice la Colgate University, se ocupă de fenomenul corupţiei de mai bine de trei decenii. Ultima sa carte, „Corupţia şi formele sale“, apărută la Cambridge University Press în decembrie 2005 şi recent tradusă în româneşte la Editura Polirom, încearcă să facă puţină lumină în acest domeniu, aflat de obicei fie în aria de responsabilitate a unor instituţii internaţionale de genul Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, fie în aceea a unor organizaţii nonguvernamentale ca Transparency International. Ar trebui spus, mai întâi de toate, că volumul e o introducere indispensabilă în materie; pe lângă clarificările de ordin conceptual (într-un solid preambul despre relaţiile şi graniţele adesea permeabile dintre bogăţie şi puterea politică), volumul lui Johnston cuprinde o clasificare a patru „sindroame ale corupţiei“, fiecare exemplificat, în câte un capitol separat, de studii de caz.

Ce e corupţia, mai precis? Nu e uşor de dat o definiţie; chiar şi o lectură rapidă, în diagonală, a articolelor de investigaţie din ziarele româneşti arată cât de diferit