Un parizian mi-a relatat urmatorul incident la un oficiu al fortelor de munca:

Francezul get-beget, caruia functionarul de culoare al oficiului i-a spus ca nu s-a ivit inca slujba pe care o solicita, a facut o criza de nervi si l-a luat pe acesta de piept strigand: "Slujba mea e asta, pe care mi-ai luat-o tu!". Lucrul care, cel mai mult, ii irita pe francezii din tata-n fiu, in raporturile fiscale cu angajatii din serviciile publice naturalizati francezi, e destoinicia acuzata a acestora. Ca sa-si pastreze postul, naturalizatii sunt corecti intr-un mod care-i face exagerati. Sau care e perceput de autohtoni ca excesiv. Mi-am dat seama ca nu e vorba doar despre o perceptie cu accent afectiv, ci de un vizavi intaratat, care asteapta doar ocazia sa se manifeste exploziv.

In noaptea de Anul Nou, pe extrem de civilizatul Bulevard Champs Elysees, clientii marilor restaurante au trait, spre dimineata, momente de panica din cauza bandelor de etnici care considera Sarbatorile ca pe un drept la dezmat. Sunt strazi si bulevarde mai sus de Bd. Rochechuart unde nu circuli, ci te strecori prin grupuri de tineri de culoare care nu par sa aiba ochi pentru albi, fiind preocupati de senzatia de putere si de protectie pe care le-o asigura grupul. Impresia e de armistitiu social fragil, care asteapta doar ocazia spre a-si dovedi vulnerabilitatea. Nu trebuie sa fii la curent cu statisticile razmeritelor ca sa-ti dai seama ca e o lume cu legi proprii, in marginea legilor statului, care isi reclama agresiv legitimitatea. Din ce in ce mai agresiv. La foarte populatul restaurant cu autoservire de la Hale, la doi pasi de primarie si de Centre Beaubourg, personalul majoritar asiatic si de culoare manifesta un soi de generozitate partizana atunci cand clientela e etnica. In fata mea, un negru urias a fost servit cu o halca de carne pe masura, in chiotele de fericire ale fetelor cioc