Discutam zilele trecut cu un tânăr absolvent despre perspectivele lui în carieră. Tocmai primise o ofertă de lucru şi promisiunea de a fi trimis la studii de specializare în străinătate. L-am felicitat, spunându-i că a dat norocul peste el. Domeniul de activitate spre care va fi ajutat să se orienteze este la început de drum în România, iar în lume este cotat între cele mai profitabile, sub aspectul câştigurilor obţinute de specialişti. „Am refuzat oferta! - îmi tai

Discutam zilele trecut cu un tânăr absolvent despre perspectivele lui în carieră. Tocmai primise o ofertă de lucru şi promisiunea de a fi trimis la studii de specializare în străinătate. L-am felicitat, spunându-i că a dat norocul peste el. Domeniul de activitate spre care va fi ajutat să se orienteze este la început de drum în România, iar în lume este cotat între cele mai profitabile, sub aspectul câştigurilor obţinute de specialişti. „Am refuzat oferta! - îmi taie, scurt, entuziasmul tânărul interlocutor. Nu mă văd făcând treaba asta plicticoasă toată viaţa. Acum sunt liber-profesionist şi fac ce-mi place. Dacă voi munci 16 ore pe zi în următorii ani, voi rata bucuria de a-mi trăi tinereţea.“ I-am dat dreptate. Dar mi-am adus aminte de întâmplarea unei prietene, trecută de... prima tinereţe.

Îmi spunea, chiar deunăzi, că a cotizat mai mulţi ani la un sistem, aşa-zis de pensii private. Sistem promovat de o companie de renume, nu numai în România. Nu peste mult timp se împlinesc patru ani de când contribuie la acest fond şi, potrivit contractului, are dreptul să se retragă. „I-am cerut consultantului o situaţie şi am căzut pe spate - comentează, cu umor, amica mea. În loc să câştig, am pierdut o mulţime de bani. Consultantul mi-a explicat, senin, că pierderea este o urmare a faptului că au căzut bonurile de tezaur în care fondul de pensii plasase ba