- Politic - nr. 31 / 15 Februarie, 2007 Aceasta a fost exclamatia unui senator, imediat dupa aflarea rezultatului votului in urma motiunii simple initiate de Partidul Conservator impotriva ministrului Justitiei - Monica Macovei. Dupa votul negativ al Senatului, soldat cu un "scor" categoric, potrivnic unui demnitar, doamna ministru Monica Macovei, "mana dreapta a presedintelui Basescu", caracterizata, de Corneliu Vadim Tudor, a fi drept "femeia comisar", o "Ana Pauker in pantalonii lui Mao Tze Dun", se afla la pamant. Iar aceste randuri nu ar fi aparut daca domnia sa, macar in ceasul al 12-lea, ar fi dat dovada de realism, daca ar fi incercat sa coboare, o clipa, cu picioarele pe pamant, tocmai intr-un moment in care reforma in justitia actuala, sub toata critica, se afla inca foarte departe de ce ar trebui ea sa insemne si sa fie in Romania. Pentru ca, atunci cand, dupa un vot secret cu bile, ai tai, adica cei de la Putere, iti acorda doar 46 de voturi, iar 81 de senatori, din care 69 din Opozitie (PSD, PRM, PC), carora li s-au alaturat alti 12 chiar din Coalitia portocalie aflata la putere, iti sunt potrivnici, decizia ramane una singura: demisia! Pentru ca aici nu-i vorba de "ura", cum ea afirma, ci de rezultatul unui vot democratic. Numai ca, bretonela ministru, prinsa intre doua focuri, acuzata ca a instigat si a protejat tonul certaret in Justitie, il ia pe NU in brate: "Eu nu-mi dau demisia!". Mare greseala! Dupa ce Senatul i-a aratat pisica, acesta ar fi fost singurul gest normal si onorant. Altfel, ce sens sa mai fi avut toata tevatura? Sa ne aflam, cum se zice, numai in treaba? Demisia este o chestiune care tine de onoare dupa un vot de respingere, fara nici cel mai mic dubiu. Sa nu mai amintim amanuntul ca Regulamentul Senatului are putere de lege, mai ales in cazul unei majoritati calificate, la fel ca in situatia unei legi organice, votul acesta fiind,