Administratiile publice din orasele mici ale Ardealului se lupta de ani de zile sa scape de mostenirile lasate de comunism si primii ani ai capitalismului. Privatizarile marilor fabrici - cele care au coagulat de fapt in jurul lor si furnizarea serviciilor utilitare - au facut ca membrii din comunitatile locale sa fie la cheremul noilor proprietari privati ai fabricilor.
Avantajos, acestia au cumparat “la pachet”, odata cu obiectivele economice, si retelele de termoficare, cele de alimentare cu apa sau statiile de epurare.
Dupa ani de zile in care au fost la cheremul unor furnizori privati, administratiile locale din Gherla, Dej, sau Copsa Mica au luat “taurul de coarne”. Cu bani europeni, impinsi din spate de nevoia de a se conforma la standardele UE.
Apa de la fabrica de celuloza
Viata moderna a orasului Dej a fost cladita in jurul fabricii de celuloza si hartie Somes Dej SA. Uzina de apa a orasului a fost construita in asa fel incat prin fabrica de celuloza era alimentat orasul cu apa potabila. Astfel, cand grupul de firme al milionarului Stefan Vuza a achizitionat fabrica de celuloza, acesta a devenit si proprietarul distributiei de apa potabila.
Primarul Dejului, Ioan Ungur a reconoscut ca daca ar vrea, “Somesul” poate lasa tot Dejul fara apa, insa pana acum nu au existat probleme de acest fel.
Mai mult, fabrica de celuloza este si proprietara statiei biologice de epurare a apelor uzate, atat cele din consumul casnic, cat si cele industriale, rezultate din productie. Din cauza ca apele reziduale ale combinatului sunt mult prea incarcarcate de substante chimice, epurarea nu se face intotdeauna in conditii optime.
Mai mult, pentru ca fabrica percepe activitatea de furnizare a apei ca pe o povara, proprieta
