Domnule Constantin Fugasin, ca director al Agentiei Champions, in loc sa raspundeti la chestionarul standard, adresat cineastilor si criticilor de film, spuneti-ne cum se prezinta piata filmica romaneasca la cumpana anilor 2006-2007, din punctul de vedere al reformei si al functionalitatii institutiei publice de resort: CNC.

Agentia Champions monitorizeaza, intr-adevar, promovarea filmului romanesc si a filmului in genere, oferind profesionistilor informatii detaliate si comparate, in raport cu pietele de film conexe. Cinematografia romana si piata filmica romaneasca nu au iesit inca de sub paradoxurile care le domina tranzitia. La fel ca in alte domenii, unde avem „originalitati“ prin care nu reusim sa ne aliniem unor standarde internationale, in cinematografie sintem mereu in urma curentului si de multe ori impotriva lui, nu dintr-un surplus de creativitate, ci din contra. in toata Europa de Est, cinematografiile nationale s-au reformat, din punctual de vedere al pietei, la noi – nu. Din multe motive, si in primul rind din cauza inertiei ingrozitoare care isi pune amprenta asupra productiei, distributiei si promovarii filmelor.

Paradoxul fiind ca, in timp ce competitivitatea calitativa a filmelor noastre, recte ale tinerilor cineasti, a luat-o inaintea celorlalte scoli din Est, in plan institutional am sta invers?

Exact. Ne bucuram, ca toti cinefilii romani, ca se iau tot mai multe premii la festivalurile internationale – desi ar trebui spus ca majoritatea premiilor de care se face caz sint pentru scurtmetraje, lungmetrajele venind tare din urma abia in ultimii doi ani. Dar ne ingrijoreaza si ne mihneste ca acest avans calitativ nu e sustinut in context, deloc. Concret, cele patru filme importante din 2006 – A fost sau n-a fost?, Hirtia va fi albastra, Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii si Legaturi bolnavicioase – au strins impreuna