- Diverse - nr. 31 / 15 Februarie, 2007 Mi-am dat seama de cateva ori ca exista, in spatiul politicii noastre dambovitene, nu un singur adevar, ci o multitudine de adevaruri. Un adevar al opozitiei si un adevar al puterii. Ceea ce e adevar pentru putere e minciuna pentru opozitie si, desigur, viceversa. Ceea ce e adevar pentru presedinte e minciuna pentru premier si, desigur, invers. Exista atatea feluri de adevar cati politicieni exista. Si fiecare isi apara, cu ghearele si cu dintii, adevarul, adica interesele, parghiile de putere, mecanismele de influenta. Adevarul si minciuna nu sunt, pentru alesii nostri, entitati etice neschimbatoare, deduse cu discernamant din fapte observabile cu obiectivitate, in mod echidistant. Dimpotriva. Adevarul e adevar in functie de interesele politicianului care il enunta, iar minciuna e denuntata ca minciuna in functie de aceleasi interese. Ceea ce e azi adevar, maine s-ar putea preschimba in minciuna. Si tot asa, mai departe. Etcaetera. Ca intr-o piesa de teatru de cea mai proasta calitate, cu roluri neinspirat distribuite, cu decoruri jalnice, cu actori ce nu se adapteaza deloc rolului si statutului lor si esueaza intr-o interpretare neverosimila. La fel se petrec lucrurile si pe scena noastra politica. Actorii, fie ca au sau nu trac, au, in schimb, nonsalanta impinsa pana la tupeu de a-si profera adevarurile proprii ca adevaruri si legi universal valabile. Faptele de coruptie, sistemul ticalosit, solutiile imorale, oligarhiile ce graviteaza in jurul puterii, presa ce reflecta uneori trunchiat jocurile politicianiste, toate acestea se reflecta cu totul diferit, in modalitati si proportii opuse uneori, in diversele cercuri politice. Si mass-media e o sursa insemnata de trunchiere a adevarului. Optica asupra unuia si aceluiasi eveniment sau fapt poate fi bulversanta. Adevar intr-un ziar, minciuna in altul. Ca intr-un joc de-a alba-