Ion D. Sirbu
Adio, Europa!, editia a III-a
Prefata de Daniel Cristea-Enache
Editura Corint, Bucuresti, 2006, vol. I: 510 p.,
vol. II: 430 p.
incheiat in anul 1985, cind nici un semn nu prevedea prabusirea comunismului la noi, romanul Adio, Europa! este probabil cea mai curajoasa, mai patrunzatoare constructie epica de la noi ce incearca sa sanctioneze un regim absurd, in care nu se mai pune pret pe om, ci pe functionarea aberanta a unui mecanism politic ce se alimenteaza cu frica oamenilor, cu minciuna si demagogia pe care le intretine. De aceea, reeditarea sa, la mai bine de doua decenii de la redactare, este un gest nu numai firesc, ci intru totul salutar, pe care il datoram colectiei „Scriitori romani“ a Editurii Corint.
- Antiutopia balcanica
Citit cu un ochi detasat, romanul propune o lume fictionala similara cunoscutelor antiutopii ale secolului XX. Intriga este simpla si nu are alt rol decit de a forma cadrul necesar conturarii unui regim opresiv piramidal, cu personaje emblematice lipsite, parca, de latura u-mana, simple rotite int-un mecanism dirijat dintr-un intangibil centru. I.D. Sirbu foloseste strategia parabolei nu neaparat din prudenta, caci valul pe care il arunca asupra realitatii este suficient de straveziu pentru a nu deforma esential ceea ce acopera, cit mai curind din nevoia de a respecta conventia fictiunii, respectind o conventie care intensifica aspectul de avertisment al textului. Candid Dezideriu, „fost profesor de fosta filozofie idealista“, care poarta in spate povara unei condamnari de zece ani pe motive, evident, politice, devenit intre timp „inspector cu ortografia“ pe linga Combinatul de Panificatie si Vinalcool, are ridicola nesansa de a declansa un sir de evenimente care, asemenea avalansei, vor stirni altele si altele, si tot asa pina ce cutremurul provocat se va apropia de vi
