(Foto: )
Tanarul asistent social Florin Zaharia ne conduce la o camera de familisti. Sotii Panduru erau de mult casatoriti cand s-au stabilit aici. Pe doamna o luam de pe coridor, unde statea la taclale, ca fetele, si intram intr-o incapere curata si dereticata, unde se afla domnul. Sa vedem ce fac cei doi soti. “Ascultam radiojurnalul“, raspunde el.
Stiu ei ca azi e Sfantul Valentin, sarbatoarea indragotitilor? “Da, au spus la radio“, zice tot el, si vom afla imediat ca nu numai timpul sau liber actual, ci si activitatea din tinerete i-a fost legata de radio. Cum era dragostea pe cand erau ei tineri? De data aceasta, ea o ia inaintea lui: “Era frumoasa, era curata. Acum sunt dragoste dupa interese, dupa alte treburi“.
Pe vremea lor, baietii le faceau cadouri fetelor de 1 Martie. Nu se prea pomenise nici de Dragobete, daramite de Valentine’s Day. “I-am cumparat odata un martisor, un papuc. Ea s-a cam suparat pe mine, a zis ca vreau sa-i dau papucii.
Era un papuc cu lantisor de argint, am dat pe el cincizeci de mii, si poate eu aveam de cheltuiala zece mii pe zi“, ii revine in minte lui Cristea Panduru o poveste, dupa care e randul lui sa revina cu picioarele pe pamant: “Cincizeci de lei, nu cincizeci de mii“.
Au trecut peste 50 de ani de atunci. Ea era la liceu, la LT 1, actualul “Elena Cuza“, dupa descrierea locului, iar el lucra la Uzina Electrica, de alaturi. Drumurile li se intersectau. El i-a iesit in cale de cateva ori si, vorba poetului, “il vede azi, il vede maini“... “Mi-a placut de el ca era inalt“, ne destainuie Ana Panduru.
Si lui i-a placut de ea; el a abordat-o. Cum? “Bine, ca baietii. «Ce faci, pustoaico?», nu stiu ce“, tine minte Ana. Mama ei nici nu a vrut sa auda de vreo poveste de dragoste a fiicei sale.
S-a
