În timp ce România aşteaptă cuminte, de peste doi ani, vreun semn de mărinimie din partea Statelor Unite privind liberalizarea regimului de vize, moldovenii de peste Prut au şanse să ne-o În timp ce România aşteaptă cuminte, de peste doi ani, vreun semn de mărinimie din partea Statelor Unite privind liberalizarea regimului de vize, moldovenii de peste Prut au şanse să ne-o ia înainte. Oferta făcută regimului de la Chişinău de ambasadorul american lasă să se înţeleagă că textul acordului de liberalizare e ca şi încheiat, aşteptând doar semnăturile celor două părţi. Surprinzătoare decizie, dacă te gândeşti că "lista" de aşteptare pe care figurează România, alături de Polonia sau Slovacia, ţări membre NATO şi aliate de nădejde ale Statelor Unite - cel puţin aşa susţinea până de curând Washingtonul- zace nerezolvată prin cine ştie ce sertar de la Departamentul de Stat.

O explicaţie posibilă ar fi scăderea interesului american faţă de România, dar şi de alte ţări estice recent intrate în UE, care nu vor mai avea libertatea să acţioneze în nasul "bătrânei Europe", aşa cum s-a întâmplat când Statele Unite au declanşat războiul din Irak. Şi nici să susţină cu aceeaşi promptitudine politicile Washingtonului în curtea din spate a Uniunii. Cum se face însă că la Washington a crescut, brusc, bunăvoinţa faţă de Republica Moldova, o ţară până nu demult serios încondeiată în mai toate rapoartele organizaţiilor guvernamentale sau neguvernamentale americane, la capitolele "corupţie", "încălcarea drepturilor omului", "îngrădirea libertăţii de expresie" etc. Tot o declaraţie a ambasadorului SUA la Chişinău aduce o posibilă lămurire. Statele Unite, spune diplomatul, nu văd soluţionarea problemei transnistrene decât prin respectarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Or, nu e niciun secret că regimul de la Tiraspol şi aspiraţiile sale secesioniste au găsit sprijin de n