Stau si ma intreb, de citeva zile, daca domnului Gabriel Liiceanu nu i-a tremurat mina cind a semnat acel Apel catre clasa politica? As vrea sa stiu ce resorturi intime l-au facut sa semneze? Tare as vrea sa stiu daca Gabriel Liiceanu a semnat luind in seama si modul in care o persoana precum Elena Udrea are parte de incurajari de la Palatul Cotroceni? Cind semnezi acest Apel nu dai si un gir de autoritate Elenei Udrea? Tare as vrea sa stiu de fapt ce-i place domnului Liiceanu la Traian Basescu? Se spune in Apel ca Traian Basescu „a declarat razboi coruptiei, indiferent de unde venea ea, si asta nu numai in vorbe, cum se facuse pina atunci“. Este societatea romaneasca mai curata, s-au finalizat marile dosare de coruptie, sint romanii mai multumiti de mersul justitiei, au ei mai multa incredere ca li se va face dreptate? La un alt punct al Apelului se aminteste „cererea de desecretizare a tuturor arhivelor Securitatii“. Sa nu ne bucuram cu un succes partial si neconcludent. Sint toate arhivele deschise, pina in 1989? Stim noi ce vecin, ce prieten, ce coleg de serviciu ne-a turnat?

Stim citi oameni au fost arestati, citi au facut puscarie, citi au fost anchetati din cauza rapoartelor inaintate Securitatii? Stim cit rau au facut turnatorii, ofiterii si angajatii Securitatii? Accesul neingradit la dosarele Securitatii asta ar insemna: sa stim cine ne-a urmarit si cine ne-a turnat si ce consecinte au avut acele note asupra vietilor noastre, cit rau au produs. Se mai mentioneaza „condamnarea recenta, printr-un discurs exemplar, a comunismului si a ravagiilor facute de el in Romania“. Fara nici o indoiala ca presedintele Basescu a facut un gest istoric, fara precedent in istoria noastra recenta. La timpul respectiv, am salutat in revista condamnarea comunismului si am sustinut Comisia condusa de Tismaneanu (asta in conditiile in care Gabriel Liiceanu nu punea