Ultima generatie de cineasti romani, remarcata deja de criticii francezi, a proiectat la Paris o cu totul alta viziune despre „revolutia romana“, incremenita in prejudecata unei confuze manipulari mediatice.
intre 30 ianuarie si 6 februarie, printre zecile de festivaluri saptaminale, s-a desfasurat, la Paris, Le Paris du cinéma roumain. Organizatorii, fundatia Art Roumain si cinematograful Le Latina, sub auspiciile Uniunii Latine, au propus o saptamina de lungmetraje, scurtmetraje, documentare din Romania si din Republica Moldova, precum si intilniri cu realizatori si actori romani.
Dupa deschiderea ceremonioasa din sala bizantina de teatru de la Ambasada Romaniei, publicul a umplut sala cinematografului Le Latina mai ales la proiectiile de dupa-amiaza si seara, la filme precum A fost sau n-a fost? de Corneliu Porumboiu, Moartea domnului Lazarescu de Cristi Puiu, Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii de Catalin Mitulescu, Hirtia va fi albastra de Radu Muntean. Studenti la Paris, romani care au plecat de zeci de ani din tara, dar si francezi adusi de hazard sau de gustul pentru un cinema „exotic“ au privit la o Romanie de plins, de ris, de iubit, de urit. Si i-au aplaudat la scena deschisa pe invitati.
Realizatorul Radu Mihaileanu, presedinte de onoare al festivalului, spiritual si decontractat, a aruncat manusa publicului: „Va avertizez ca urmeaza o saptamina infernala, cu filme de exceptie. Declar deschis festivalul, dar aveti grija sa-l inchida cineva, la sfirsit…“. Luminita Gheorghiu a vorbit cu tandrete despre personajele intruchipate, disimulind cu discretie aprecierea presei din Los Angeles care a declarat-o, pentru rolul din Moartea domnului Lazarescu, cea mai buna actrita intr-un rol secundar: „Daca i-am cucerit pe critici, as vrea acum sa cuceresc sufletul publicului“. I s-a alaturat in modestie Corneliu Porumboiu, care nu aste