Multa lume pierde de pe urma votului dat, in Senat, luni, impotriva ministrului Monica Macovei. Intâmplarea face ca, in chiar acea zi, cu câteva ore inainte de vot, am luat masa de prânz, la Strasbourg, alaturi de o duzina de alti colegi din grupul liberal european, cu Franco Frattini - comisar european pe probleme de justitie si un vechi suporter al d-nei Macovei. Am schimbat trei fraze cu el si, in doua dintre ele, comisarul spunea ca se teme pentru soarta d-nei ministru. Cu o siguranta pe care acum o regret, i-am spus ca nu cred ca ministrul justitiei sa aiba, totusi, probleme in Senat. M-am inselat. Dar problema nu este aceasta; mai important este daca nu cumva s-au inselat cei care au pornit acest carusel al contestarii d-nei Macovei. Admit ca partide precum PSD, PRM sau PC nu au motive s-o aiba la inima pe doamna Macovei. La fel, o parte dintre liberali. Nu discutam ratiunile acestor rezerve. Dar votul de luni, asa cum a fost el prezentat de media din România si asa cum va fi preluat si de presa europeana (unde nu va face gaura in cer, dar oricum se va afla despre el), se poate intoarce impotriva intregii clase politice românesti. Oricum, imaginea lumii politice autohtone nu este, in România, stralucita. Nici europenii nu-si iubesc politicienii - dar la noi este inca si mai mult. Or, pe acest fond de neincredere, votul din Senat nu face altceva decât sa faca din ministrul justitiei o victima a unei clase politice care nu se vrea amenintata de incercarile de curatare pe care d-na Macovei se presupune ca le-ar fi intreprins. Am convingerea ca premierul Tariceanu nu o va demite pe doamna ministru. Totusi, in perioada urmatoare nu protestele comisarului Frattini - care au si venit imediat, cum era de asteptat - sunt esentiale, ci impresia pe care acest eveniment a lasat-o printre români. Iata care cred eu ca este aceasta impresie. In rândul celor care desconsidera