In general, sindicatele, ca sa dea bine la popor, au ce au de impartit cu sefii, catalogati intotdeauna ca fiind esenta tuturor rautatilor si neajunsurilor posibile! Sindicatul National al Politistilor pare sa-si fi facut din “decapitarea” sefilor singurul ideal de lupta revolutionara, dand, astfel, apa la moara celor care, din exces de democratie, au uitat militaria in pod. In conceptia unor sindicalisti cu epoleti, sefii ar trebui sa fie simple glugi de coceni, eventual, cand au dumnealor chef, sa bata si pas de defilare prin fata subordonatilor sau, la comanda, sa se urce in pom ca sa fie pe placul tuturor. Nu spun ca nu sunt si sefi care fac excese, pentru ca li s-a urcat puterea la cap, dar, in ansamblu, cei mai multi dintre ei, ma refer la profesionistii veritabili, incearca sa-si faca asa cum trebuie datoria. Si, sa recunoastem, astazi, in Romania, la acest nivel, sub presiuni politice de-a dreptul infernale, este din ce in ce mai greu, daca nu cumva de-a dreptul infernal, sa-ti duci misiunea de aparator al legii pana la capat! Sunt de acord ca drepturile politistilor trebuie aparate si respectate, chiar ma numar printre cei care am scris multe materiale pe aceasta tema, dar nu prin instaurarea unei dictaturi sindicale, cum se intampla, de altfel, si in alte domenii de activitate unde se apeleaza la forta si constrangeri. In cazul celor trei sefi de politie de la Constanta, se folosesc, poate cu exceptia lui Ioan Bucur, acuze stravezii. Intr-o profunda criza de orgoliu, conducerea Sindicatului National al Politistilor ii reproseaza, printre altele, comisarului sef Constantin Dancu, seful Politiei Rutiere Constanta, ca nu recunoaste sindicatele! Nimic mai hilar si mai distractiv! Nici un conducator cu capul pe umeri nu face chestia asta, dar poate ca domnul Dancu nu este de acord ca sindicalistii sa-si bage nasul unde nu le fierbe oala! Cunoastem, la Constanta,