Adrian TUDURACHI
Destinul precar al ideilor literare.
Despre instabilitatea valorilor in poetica lui Mihail Dragomirescu
Prefata de Ioana Bot
Editura Limes, Colectia „Biblioteca tinarului scriitor“, Cluj, 2006, 158 p.
„Oare ce studii despre un autor canonic au scris, pentru a se legitima, un Genette, sau un de Man, sau un Jenny? Cit erau de author-oriented studiile scolii geneveze, daca e sa ne uitam la intemeierile calme, accesibile ale criticii noastre literare?“, se intreba, intr-un articol critic despre eminescologia actuala, Ioana Bot, in Dilemateca. Interogatia universitarei clujene m-a pus pe ginduri. Ei da, mi-am zis, monografiile centrate pe autori consacrati si-au trait traiul, cu adevarat productive sint azi cele orientate spre concepte/idei sau probleme, unde autorul (canonic sau ba) este luat ca pretext pentru abordari cu bataie mai lunga.
Dar – fara a fi un adept al compartimentarilor rigide intre domenii – nu i-as considera „critici literari“ pe Genette, de Man sau Jenny decit in sensul larg al termenului. Ei sint, de fapt, niste eminenti poeticieni/teoreticieni ai literaturii... Caci, chiar daca se ocupa (si) cu istoria literara, comparatismul sau teoria literaturii, criticul literar are in fisa postului „judecarea“ si filtrarea valorilor estetice ale actualitatii. Fireste, un critic bun poate fi si un bun teoretician, dar teoria ca disciplina nu se poate substitui criticii literare. Mi s-ar putea spune ca o asemenea opinie tradeaza o mentalitate retardata. Poate, dar intrebarile ramin. Nu cumva materialitatea imprevizibila a operei face de rusine „intelepciunea“ abstracta a ideilor directoare? Nu cumva falimentul tuturor metodelor teoretice normative, procustiene, de aici vine, din imposibilitatea de facto a unei „stiinte a literaturii“? Ba bine ca nu.
- Primul teoretician al literaturi
