Toate incercarile de indreptare, la iesirea din comunism, au esuat. Cu atit mai mult cu cit ele nu au avut loc. Doi mari consumatori de timp istoric au lasat neatinsa lumea romaneasca: Ion Iliescu, complice al vechii ordini, si Emil Constantinescu, mesager bine intentionat si fara glas al noii ordini.
Pe durata acestei epoci de non-combat reformist, lumea romaneasca a incununat instinctele cele mai joase ale omului aflat in afara civilizatiei democratice: furtul si separarea prin putere. Amindoua au dat temelia ordinii de stat. In jurul ei a fost creata o iluzie institutionala care slujeste ca alibi democratic al starii generale de injustitie.
Asa se numeste problema fundamentala, blestemul cu fragmentatie care strica toate detaliile vietii noastre in comun: justitie. Distribuirea succesului si a libertatii e dirijata si dependenta de puterea politica. Asa ceva nu se poate repara prin legi si ordonante numerotate spre plus infinit. Sistemul trebuie bruscat.
Exact asta l-a transformat pe presedintele Basescu in inamicul public numarul unu.
Dupa discursul rostit in jumatatea populata a Parlamentului (PSD, PRM, PC participa doar la sedintele in care isi promoveaza si isi protejeaza afacerile), acuzatiile impotriva presedintelui Basescu au revenit: umilirea Parlamentului, pofta de dictatura, boxer strecurat in hainele omului de stat. Intr-adevar, temperamentul nu-l recomanda pe Basescu pentru o cariera de staret sau filatelist.
Insa presedintele Basescu e primul factor de putere care ia in serios pericolul iminent de transformare a Romaniei intr-un stat de injustitie legiferata si natiune de casta. Furia si vijelia nu vin din hormoni, ci din starea natiunii. Iata, de pilda, cazul parlamentarilor. Care e bilantul si regimul de operatii ale celor ce populeaza Camerele? 10.000 de proiecte de lege? Nu. Un corpus leg
