Ca fost umil truditor in ale cantatului la un instrument muzical, pot spune ca sunt incercat cateodata - ce-i drept, destul de rar - de un placut, in ultima instanta, sentiment de invidie fata de cei aflati pe scena. Fie pentru muzica pe care o interpreteaza, fie pentru arta lor.
Asistand la recitalul sustinut de cuplul cameral compus din violonistul Alexandru Tomescu si pianistul Horia Mihail, am avut banuiala ca voi fi incercat de - ce-i drept tardive - pareri de rau ca nu sunt in locul lor pe scena, al amandurora in acelasi timp, bineinteles, atat pentru repertoriul ales, cat si pentru arta lor, care atrage din ce in ce mai multa lume.
Gazduiti de Studioul Mihail Jora al Societatii Romane de Radiodifuziune, cei doi tineri au evoluat in maniera de mari artisti, oferind versiuni de disc (tentativa probabil minata de tusea sonora a unui public parca din ce in ce mai bolnav): Suita italiana si Divertimento de Stravinski si suita Impresii din copilarie de Enescu.
Aveam fata de Suita italiana de Stravinski un ideal sonor, parere care cu siguranta ca astazi ar provoca multe priviri ironice din partea cunoscatorilor. La vremea respectiva, aceasta lucrare mi-a produs mare bucurie atunci cand am ascultat-o in transcriptia pentru violoncel a lui Daniil Shafran. Ambientul sonor clocotitor, pasional, cu care regretatul mare violoncelist rastalmacea aceasta bijuterie a repertoriului cameral de secol XX este astazi de domeniul trecutului. In loc, am receptat o conceptie epurata, luminoasa, chiar esentializata si totusi (aici arta celor doi isi spune cuvantul) temperamentala si bine adaptata fuziunii stilistice a piesei, tehnica cu care Stravinski arunca o privire mult inainte catre muzica secolului XXI. Trecand cu dezinvoltura de la stilul renascentist italian la accentele hispanice, maghiare sau rusesti, de la tonal la modal, violonistul Alexandru Tomesc
